Interviuri

Zinaida Gribincea: „În secolul 21 s-a schimbat gramatica vieții. Verbul “a avea” l-a detronat pe „a fi”!

Societatea este bombardată zilnic de știri negative. Oamenii și-au schimbat gramatica vieții. Tinerii nu mai muncesc din răsputeri pentru a obține ceva. Își doresc totul aici și acum. Copiii nu mai sunt mulțumiți de ceea ce le oferă părinții. Cei din urmă nu mai au răbdare și nici timp pentru copii lor. Depresia  este cea mai populară boala din lume și afectează copii și adulți deopotrivă. Când te uiți la știri te iau fiorii de nivelul de criminalitate și negativism din societatea actuală. Vorbim despre depresie, anxietate, burnout, digitalizare și efectele ei asupra omenirii cu psihologul Zinaida Gribincea. Descoperim o doamnă plină de entusiasm care crede că este loc de mai bine pentru a schimba ritmul și pulsul umanității.

Cine este Zinaida Gribincea?

 Zinaida Gribincea este un om obișnuit. M-am născut în satul Mingir, raionul Hîncești, o localitate cu oameni frumoși și harnici. Am absolvit școala medie din aceeași localitate, unde am avut cei mai buni profesori, pentru care am un respect deosebit. Am realizat, ulterior, studiile de licență, masterat și doctorat la Universitatea de Stat din Moldova. După absolvirea primei facultăți, am activat  la aceeași universitate, care mi-a devenit, pentru mulți ani, cea de-a doua casă.

Ce calități are personalitatea dvs?

Exact ca orice om obișnuit, am multe calități pozitive, dar cred că și unele defecte. Fiind, însă, psiholog de profesie, am marele avantaj de a interveni, atunci când este cazul, pentru a înlătura eventualele imperfecțiuni ale caracterului. Sunt o fire optimistă și încăpățânată  deopotrivă, asta o confirmă și semnul zodiacal sub care m-am născut, cel al Taurului. Îmi place să pun suflet în tot ceea ce fac, deaceea, îmi este greu să accept superficialitatea, indiferent că este vorba despre viața personală sau muncă. Consider că orice activitate trebuie făcută cu tragere de inimă și responsabilitate. Sunt, de asemenea, o persoană activă, care acceptă provocările și tot ceea este nou și atractiv pentru creștere și dezvoltare personală și nu numai. Toate acestea sunt stimulente-minune pentru  numeroasele obiective personale și profesionale, pe care sper să le realizez consecutiv. Prietenii, dar și oamenii care mă cunosc, afirmă că am multă energie și  inspirație pentru diferite activități, dar și pentru cei care mă înconjoară. Secretul este că îmi  plac oamenii, mai ales cei competenți, care au și simțul umorului. De asemenea, apreciez oamenii altruiști, care fac o faptă bună din toată inima și nu măsoară acțiunile lor, în beneficii.

Un psiholog poate avea și „defecte ?

Am și unele “metehne”. Deși sunt psiholog, învăț în continuare să descifrez filosofia de viață, dacă o pot numi așa, a oamenilor indiferenți, dar și a celor cu deficit de empatie, deși aceasta are anumite explicații. Sa admitem, pur și simplu, că este o lacună profesională faptul, că încă nu-i înțeleg… .

Mă regăsesc în frământările personajului Martin Eden, din romanul cu același nume a scriitorului Jack London. Este o operă care m-a marcat profund în perioada adolescenței, atunci când nici nu bănuiam că ficțiunea poate fi atât de reală, și că drumul spre succes este, uneori, pavat cu pietre.

De ce ați ales sa faceți psihologie?

Psihologia a fost una dintre cele mai conștientizate alegeri pe care am făcut-o vreodată. Au mai fost, desigur, și altele, la fel de cântărite, dar asta mi-a schimbat în totalitate cursul vieții. Opțiunea pentru psihologie reflectă o etapă importantă din viața mea, care a împărțit evenimentele personale în două categorii distincte: până la și după. Ceea ce a urmat după,a contribuit la modificarea unor trăsături de caracter, la activarea motivației intrinseci și m-a apropiat mult mai mult de oameni. După absolvirea școlii medii, intenționam să fiu admisă la facultatea de limbi străine, dar, probabil, Universul a avut o altă proiecție pentru mine. Psihologia este o pasiune mai veche, pe care am studiat-o după absolvirea primei facultăți. În prezent, practic o meserie, care îmi provoacă o satisfacție enormă, deși aceasta presupune multă muncă și implicare. Interacțiunea cu oamenii este una dintre cele mai interesante provocări.

Să vorbim despre depresie. De ce avem tot mai multe cazuri astăzi, în sec 21, când trăim mai bine decât predecesorii noștri?

Tocmai în aceasta constă paradoxul zilelor noastre. Trăim mai bine, în plan material, dar devenim tot  mai săraci spiritual. S-a schimbat atât de mult gramatica vieții, încât verbul “a avea” l-a substituit, prin detronare, pe cel de „a fi”. În goană după bunuri materiale, uităm să trăim clipa, amânăm starea de fericire pentru “mai târziu”, închidem uși în fața oamenilor dragi, deși tindem să credem că ne sacrificăm pentru ei. Oare aceasta este puțin?

 În linii generale, depresia este cauzată de diferiți factori de natură bio-psiho-socială, cu impact negativ asupra calității vieții. Instalarea depresiei este o consecință a perturbărilor biochimice la nivelul creierului și a fragilității personalității sub influența stresului cotidian și a evenimentelor de viață negative.

Cum facem cu adolescenții, tinerii? Tot mai mulți sunt afectați de depresie sau anxietate.

Cert este faptul, că depresia poate fi numită lejer boala secolului XXI, care nu ține cont de careva criterii logice ori spațiale. Practic, orice țară de pe glob, înregistrează, cu mici excepții, indicatori destul de impresionanți la acest capitol. Nu contează vârsta, poziția socială, starea materială a celor cu depresie. Mai nou, boala a întinerit foarte mult. Beneficiari ai tratamentelor terapeutice și psihoterapeutice sunt și copii și adolescenți de diferită vârstă. Dacă ne referim la situația din țara noastră, exodul moldovenilor a sporit numărul celor afectați. Pot face depresie atât părinții care pleacă, dar și copiii, care rămân fără tutela acestora. A scăzut, de asemenea, foarte mult nivelul toleranței în fața problemelor și a obstacolelor cotidiene. O explicație ar fi că oamenii, mai ales tinerii, au niște proiecții de viață, care nu suportă amânare. Vor să obțină totul aici și acum, iar lucrul acesta nu este întotdeauna posibil. Dar sunt și alte situații generatoare de stres, la care adolescentul nu poate reaționa adecvat, în virtutea vârstei și a circumstanțelor. Dincolo de aceasta, indiferent care sunt cauzele instalării depresiei, cei din anturajul tânărului, trebuie să ia în serios tabloul simptomatic și să apeleze la ajutorul specialiștilor de profil.

Este anxietatea cauzata de digitalizare? De ce?

Anxietatea este o tulburare de natură psihică, care presupune o stare accentuată de neliniște în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau avem senzația că nu mai suntem în siguranță. Anxioșii simt o teamă persistentă fără un motiv real, chiar dacă ei conștientizează faptul că viața lor nu este pusă în pericol. Anxietatea apare în rezultatul unui cumul de factori, astfel, Internetul ar putea fi o sursă declanșatoare a anxietății, în condițiile în care oamenii trăiesc mai mult în mediul virtual, consumă cu regularitate informații care sporesc nivelul de frică sau îngrijorare.

Avem nevoie de psihologi în școli și universități?

Desigur! Asistența psihologică intervine ca factor complementar, dar și esențial, în procesul educațional. Toți cei implicați în parteneriatul educațional, mă refer la elevi, profesori  și părinți, pot fi  eventuali beneficiari a serviciilor unui psiholog școlar. Atribuțiile funcționale ale psihologului școlar viează activități de evaluare a stării psihice, a sferei emoționale, a particularităților personalității elevilor, a caracterului interacțiunii dintre elev-profesor, etc. și intervenție în vederea remedierii situației. De asemenea, psihologul are un rol important în procesul de stimulare a randamentului elevului, de combatere a absenteismului și de profilaxie a comportamentelor indezirabile în mediul școlar. Universitățile nu sunt o excepție. Consider că în instituțiile care au misiunea de a educa oameni, asistența psihologică nu este o oportunitate, dar o necesitate.

Copiii de până la 7-10 ani stau foarte mult pe net. Ce le recomandați parintilor să facă ca o alternativă la metode distractive pentru cei mici?

Cunosc foarte mulți copii mici care se descurcă în tehnologii, mai bine decât unii adulți. Acest lucru n-ar fi nociv pentru dezvoltarea lor, dacă timpul alocat distracției și a jocurilor on-line, ar fi unul extrem de limitat. În al doilea rând, este bine ca părinții să monitorizeze conținuturile pe care le accesează copilul în Internet. Sunt rezervată în privința interdicțiilor totale, pentru că orice activitate, devine, astfel, mult mai tentantă pentru un copil. Atunci când îi interzicem ceva copilului, trebuie să argumentăm de ce facem acest lucru și să avem răbdare să-l ascultăm și pe el. Ideea este că multe dintre comportamentele umane le însușim prin oglindire și copiere. Recent, în transportul public, am urmărit o scenă de interacțiune dintre o mămică și un băiețel mic, care încerca din toate puterile să-i atragă atenția, pe când aceasta nu se încumeta, nicidecum, să închidă telefonul și să-l asculte. Doar atât, își dorea să fie ascultat. Ca să nu fim acaparați în totalitate de virtualul zilelor noastre, trebuie să revenim la modul sănătos de viață. Și nu mă refer aici, doar la alimentația sănătoasă, dar la acele activități, care aduc beneficii tuturor, precum practicarea sportului, excursiile în afara orașului, lectura etc. Deci, ne educăm pe noi, ca părinți, pentru a fi buni educatori pentru copiii noștri.

De ce a aparut sindromul burnout? Ce trebuie sa facă cei afectați?

Sindromul Bornout este un răspuns pe care îl primește omul, la solicitările exagerate din partea mediului profesional. Este numit și sindromul epuizării, a arderii profesionale, care se produce atunci când nu există un echilibru între efortul depus, energia consumată în plan profesional și lipsa recunoașterii și a recompensării muncii prestate. Mai sunt și alte cause, precum, activitățile monotone și repetitive, care nu mai prezintă o noutate pentru angajat,  lucrul sub presiune constantă, într-un mediu conflictual sau un stil destructiv de management. Sindromul arderii profesionale constă în epuizare fizică, mentală, emoțională, cauzată de expunerea excesivă și de lungă durată la situații stresante la locul de muncă.  Persoanele care suferă de burnout se simt copleșite de această stare, nu dau randament în activitatea profesională, iar aceasta îi poate costa locul de muncă, dacă angajatorii nu interpretează corect starea și comportamentul celui aflat în dificultate. Printre cele mai frecvente simptome, pe care le poate prezenta o persoană afectată de burnout sunt: senzația de epuizare fizică și mentală, oboseală permanentă, lipsă de energie, dificultăți de concentrare asupra activităților profesionale, scăderea capacității de dialog și interacțiune, senzația de vid interior și goliciune sufletească. Toate acestea influențează calitatea activității profesionale și, prin transfer, și viața privată. Deaceea, dacă ați identificat prezența acestor manifestăți, recomandarea mea este să conștientizăm starea în care ne aflăm și să căutăm soluții adecvate. Primul lucru – abstractizarea de la factorii nocivi și identificarea modalităților de reactualizare a potențialului energetic.

Este meseria dvs apreciată în Moldova?

Da, consider că este o meserie apreciată în Republica Moldova. În ultimii ani, profesia respectivă a trecut de bariera conștiinței sociale, s-au mai spulberat, între timp, unele stereotipuri și mituri cu referire la această profesie și la utilitatea ei. Serviciile psihologului sunt destul de solicitate, deși mai este necesar de a lucra pe dimensiunea reglementării activității în acest domeniu. Oricum, în prezent, oamenii au o altă percepție despre despre ceea ce înseamnă consultație și intervenție psihologică. A durat un pic mai mult decât în alte țări, deoarece,  suntem, probabil, un popor mai conservator din fire, atunci când este vorba de a schimba ceva în planul cutumelor și a mentalității.

Ce nu aveți încă, dar va doriți foarte mult?

Filosofia mea de viață este una destul de simplă și comprehensivă. Am spus întotdeauna mulțumesc pentru ceea ce am, iar Universul a avut grijă să-mi dea mult mai mult. Ceea ce am, aș putea numi noroc, dacă n-ar fi vorba de foarte multă muncă și nopți albe. Ceea ce-mi doresc, este să rămân om printre oameni. Consider că este mare lucru să reușești să faci asta, după ce, multe dintre experiențele de viață, fentează modul nostru de a fi și ne testează structura de rezistență.

Credit foto: Zinaida Gribincea & Revista Mobilă

Ne poți susține printr-o donație aici:
Se incarca....