Haină pentru suflet

E frig afară…plouă….

Și sufletul mi-e ud de-atât amar de stropi. Încerc să-i cos un hanorac, să nu înghețe…

Alte suflete demult și-au cumpărat haine de sezon. Cineva și-a luat șal împletit din indiferență, cineva și-a luat pălărie din răutate și fățărnicie, altcineva și-a cusut mantou din pânză de lingușeală, alții adoră vestimentația neglijării…

Și-al meu ce are? – e îmbrăcat în simplitate și  poartă o pereche de papuci de omenie… sunt demodați și lumea râde de mine și-mi sugerează să-mi iau alții, făcuți din egoism sau înșelătorie….

Și eu nu pot, c-ai mei, din omenie, așa uzați cum sunt mi-s comozi și-mi vin perfect. Iar dacă stai să îi privești mai mult, sunt chiar frumoși…

Sufletul meu dezbrăcat acum, adora pe timpuri rochia din stofă de încredere dar, cu anii, aceasta s-a deteriorat atât de mult încât sufletul abia de reușește să nu-și arate dezamăgirea.

Mai are sufletul o pereche de blugi din bunătate, atât de strâmți și zdrențuiți încât habar nu am cum de-i mai poartă… Și totuși răutatea, invidia, aroganța…-sunt atât de străine și atât de lipsite de importanță sufletului meu.

Chiar dacă-și vrea și el o nouă pălărie ș-un fular, un nou palton și poate chiar și cizme…..dar, de ce să-i iau veșminte atât de străine, largi și nepotrivite?!….. rămân să-i cos un hanorac din pânze de speranță și fără măști false, să-l las să-l poarte simțind acolo în adâncuri bunul simț ce zice – și nu promisiunile deșarte, să-i dau voie să afle ce e dragostea adevărată – și nu îmbrățișările străine oferite pe furiș…

Ș-apoi, în primăvară, când cald se face iar pe-acest pământ atât de plin de viață, îmi dezgolesc sufletul căci din toată făptura mea, numai el s-a dovedit a fi rezistent la ger…la toate câte i-a fost dat să le îndure… Și moda asta știi cum e, se schimbă de la o zi la alta….mai bine-i las doar ceea ce îi aparține pe bună dreptate: Bunătatea, mărinimia, fericirea de a simți și speranța atât de nemărginită.

Căci până la urmă, sufletul, ca și omul care-l poartă – anume el împodobește haina, cea din urmă fiind mult mai mult decât neînsemnată…..

Alina Tomcișin – Psiholog

  Este relativ ușor să așezi oamenii pe un cântar și să spui exact ce greutate au sau să-i pui să stea în picioare și să le măsori înălțimea exactă.  Dar este imposibil să le măsori calitățile umane la care ne referim cu cuvântul “suflet”. Atunci când recunoaștem, folosim și dezvoltăm la întreaga sa capacitate ceea ce se află în noi, în viața noastră se petrec lucruri uimitoare.

  Nu hainele  sau  accesoriile  moderne ne fac interesanți și deosebiți. Hainele oricum împrumută o parte din personalitatea omenească și ne descriu într-o oarecare măsură, așa că e important  și cum le porți și ce anume transmiți celor din jur. Eleganța interioară are cel mai greu cuvânt, iar ea se va înfățișa mereu într-o simplitate care își păstrează farmecul.

În toată simplitatea oamenilor deosebiți stă omenia. Atât de complexă și de rară dar pur și simplu, de admirat:

  • Respecta omul simplu  și vei fi un om deosebit.
  • Întinde mâna către un neajutorat și vei arăta omenia.
  • Șterge lacrimile  și alină suferința altora și vei fi un om de valoare.
  • Păstrează-ți mereu demnitatea și acționează cinstit, doar așa vei rămâne un exemplu.

 Simplitatea și demnitatea formează o combinație puternică. Când vă străduiți să păstrați demnitatea și comunicați cu simplitatea șansele de realizare cresc simțitor.

Previous Post

Noi detalii despre decesul minorului din Hâncești

Next Post

Foto: În comuna Cărpineni a fost marcat primul traseu turistic

Related Posts
Total
5
Share