De Ziua Universală a Iei, dar și în fiecare zi, să purtăm iei cu mândrie

La 24 iunie, în fiecare an, este sărbătorită în ţara noastră, dar şi în comunităţile româneşti din întreaga lume, Ziua Universală a Iei.

Ziua Universală a Iei este un eveniment independent, inițiat și coordonat din 2013 de comunitatea „La blouse roumaine”, iar în 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial, pentru prima dată în lume, prin Proclamația emisă de către doamna Muriel Bowser, primarul capitalei americane Washington D.C, la inițiativa lui Bogdan Banu, fondatorul organizației Romanians of D.C, cu sprijinul comunității românești și al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii. De atunci, Ziua Universală a Iei a reușit să unească români de pe 6 continente, 50 de țări și peste 100 de localități din întreaga lume, declanșând o adevărată mișcare culturală, ce a readus în actualitate cămașa și portul tradițional românesc. Ziua Universală a Iei este dedicată, totodată, eforturilor de includere a cămăşii cu altiţă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.

Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de „vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.

Previous Post

Dragi și minunate femei, lansăm pentru voi noua rubrică ,,FemeiAzi’’, pe portalul regional.md

Next Post

Tragedie în Capitală. Un copil de 3 ani a decedat după ce a căzut de la etajul 4

Related Posts
Total
1
Share