fbpx
Interviuri

Actrița Irena Boclinca: „Basarabenii sunt încă exotici pentru românii de peste Prut”

Imediat după ce a câștigat ediția a șasea de la concursul Iumor România, Irena Boclincă a fost îndrăgită de alte mii de oameni. Mai mult decât atât, aceasta a decis să doneze premiul său (20 de mii de euro) unui alt participant. Acest lucru i-a adus mai multă popularitate. Talentata actriță,  originară din Zăicani, Râșcani de care sunt mândri toți basarabenii din lume a aceptat cu drag să acorde un interviu pentru Regional.md. Am încercat să aflăm cum a fost mutarea la București, de ce a ales să intre în pielea Vioricăi Dăncilă și cum reacționează la critici.

Cine este Irena Boclincă (în câteva cuvinte)?

Sunt o persoană foarte simplă, plictisitoare în viața de zi cu zi, modestă. Cel mai mult mă manifest pe scenă.

Cum ți-ai început cariera în teatru și televiziune?

Am început mai întâi cu teatrul imediat ce am absolvit Academia de Teatru de la Chișinău. Nu a fost chiar ușor la începuturi. Peste ceva timp am cochetat cu televiziunea într-un proiect de succes datorită căruia am reușit să mă fac cunoscută la Chișinău.

De ce ai plecat de la Chișinău? Ai mers mai întâi la Iași, apoi la București?

Tot timpul visam să merg în România. Când treceam vama mă simțeam foarte bine. În 2015 erau mai multe schimbări în teatrul la care activam. Atunci s-a ivit o ocazie pentru mine și mi-am zis că nu trebuie să o pierd. Unui actor nu-I trebuie mult! Să aibă roluri, să fie pe scenă, să aibă spectatori.

De ce ai acceptat să participi la Iumor? Ai dorit să devii celebră peste noapte?

Nu mi-am dorit asta. Nici prin gand nu mi-a trecut că așa va fi. Imor este o rampă de lansare pentru mulți. Înainte să merg la emisiune mă gândeam că trebuie să prezint ceva foarte bun dacă îmi doresc să impresionez. Participarea la concurs mi-a deschis niște uși pe care este mai greu să le deschizi dacă ești incognito.

Rolul Vioricăi Dăncilă ți-a adus celebritatea?

Probabil. Ea este un personaj foarte discutat. Când am început să mă pregătesc de concurs nu m-am gândit că interpretarea mea va deveni virală. Cel mai mult îmi doream ca să iasă bine și să placă juriului și spectatorilor.

Cine îți face textele?

Colaborez cu un textier. Demult căutam o persoană să mă ajute cu asta. În România merg bine scheciurile televizate, care, să recunoaștem ajută actorii să își câștige o bucată de pâine.

Cum te pregătești să intri în pielea unui personaj mai complex?

Studiez mult acel personaj. Încerc să imit acea persoană cât mai mult ca să pot să copii cele mai importante trăsături și timbrul vocal. Dacă la fizic te ajută machiajul și perucile, atunci la carismă ai un pic de muncă. Rolul Vioricăi Dăncilă l-am luat foarte în serios, astfel încât puteam juca liber și răspunde întrebărilor juriului în aceeași manieră.

Ce diferență este între teatrul de la Chișinău și București?

La Chișinău se merge pe școala rusească. Actorii sunt un pic mai reticenți. Oamenii se regăsesc în felul de a juca al actorilor. La București, omul din tetrul este mai liber în gândire ori acceptă alfel de joc actoricesc. Nu prea avem stand up-uri, prezentările sunt mai cuminți, nu avem vocabular cu înjurături. Teatrul independent este încă la inceput. Au fost câteva încercări, însă nu prea vedem continuitate. Poate e mai bine ce se face pentru că până la urmă actorul se bazează pe ce vrea publicul. La moment, la Chișinău avem mai mult consumatori ai teatrului dramatic, căci așa este învățată societatea. Aici se pune accentul pe altceva. Sunt actori care sunt cap de afiș ori vedete, iar oamenii vin la teatrul pentru aceștia, dar nu neapărat să vadă un spectacol bun.

Cu cine ai vrea să joci pe scenă? Tu ai idoli?

Nu prea mi-am făcut idoli. Sunt însă actori alături de care mi-ar plăcea să joc, ca de exemplu Mihai Bendeac, care este un foarte bun actor, foarte talentat. Băieții din Las Fierbinți sunt de asemenea foarte buni, Pavel Bartoș, Maia Morgenstern. Mai este Nicoleta Nefter, o actriță tânără și talentată pe care mi-aș dori-o ca parteneră pe scenă.

Cum reacționezi la critici și comentarii răutacioase la adresa ta?

Sunt cu pielea tăbăcită la acest capitol. Nu ai cum să placi la toată lumea. Nu cred că trebuie să te debusolezi la orice critică. În România dacă apleci urechea la critica lansată de fiecare a doua persoană trebuie să te siniucizi. Oricum ascult fiecare părere. Dacă părerea aeea vine de la cineva care pentru mine contează sau o personalitate din domeniu atunci ese important. Însă când vine de la un hater, atunci nu mă deranjează, deoarece antireclama este cea mai bună publicitate uneori.

Ce îți lipsește cel mai mult la moment?

Îmi lipsesc părinții și buneii pentru că verile le petreceam la țara alături de ei. Nu mai avem așa de mult timp pentru vacanțe în prezent. Când mă duc la părinți pentru 2-3 zile, abia de reușim să punem și să strângem bucatele de pe masă. Apoi, realizăm că nici nu am reușit să stăm de vorbă.

Ce spun părinții despre alegerea ta?

Părinții mei duminică la piață sunt opriți pe drum și oamenii le laudă fata. Acum lumea are acces la internet și poate afla mai multe detalii decât arată la televizor. Sunt mândri de mine.

Cine ti-a dat numele Irena?

Mămica mi-a dat acest nume. S-a inspirat dintr-un film pe care îl văzuse. În sat mai avea cineva acest nume, fiica învățătoarei de limbă rusă.  Eu m-am născut pe vremea URRS-ului și eram Irăna. Când mi-am făcut pașaportul am decis că numele trebuie românizat și am devenit Irena.

Accentul moldovenesc ți-a dat vreodată bătăi de cap?

Eu am ureche muzicală.  Imediat ce trec vama vorbesc românește curat. Dar nu am făcut mari eforturi. Am încercat să fiu eu însumi. De alfel, accentul și faptul că sunt blondă m-au aruncat în cealaltă extremă – mi s-a zis deseori că sunt rusoaică. Totuși cred că pentru românii de peste Prut încă mai suntem exotici.  

Unde te vezi în zece ani?

Aș vrea să activez în teatru, să am multe spectacole, căci asta își dorește un actor. Mă văd alergând de la un rol la altul. Îmi mai doresc să mă întorc acasă și să știu că acolo mă așteaptă cineva.

Credit foto: Irena Boclinca

Articole asemănătoare

INTERVIU cu Denis Midone: „Succesul vine cu timpul și doar prin muncă”

Svetlana Gabură

INTERVIU cu Jăka Banditu’: Motivul emigrării în S.U.A., rapul de acasă, noul album, hateri și influenceri

INTERVIU cu Ghenadie Râbacov: Cât de actual este scrisul de mână şi dacă mai sunt şanse să revenim la caligrafia de odinioară

Redacția Regional
Se încarcă....